Valia lucra într-o cafenea, iar la sfârșitul turei alerga să-și ia fiul, care o aștepta la creșă. Soarta Văliei era cumplit de tragică. Despre astfel de povești se fac filme de groază. Tatăl ei a murit când avea 2 ani. Lucra pe un șantier și a căzut de la înălțime. Mama nu reușea să se descurce singură, așa că s-a recăsătorit un an mai târziu. Dar nu știa că tatăl vitreg al Văliei era un alcoolic înfricoșător, de care fosta lui soție și fiul fugiseră la mii de kilometri depărtare.
Inima mamei nu a rezistat scandalurilor și bătăilor zilnice și a murit curând. La acel moment, Valia avea 17 ani. Tatăl vitreg a început să se uite la ea într-un mod nepotrivit, dar Valia nu avea pe nimeni și nimic în afară de el și apartamentul în care locuiau.
Într-o seară, bărbatul s-a întors acasă beat și a început să bată cu putere în ușa camerei Văliei. Fata știa că încuietoarea nu va rezista, așa că a scos tigaia pe care o ascundea sub pat și s-a pregătit să se apere.
Tatăl vitreg a izbit ușa și a intrat, lovind-o pe Valia atât de tare încât aproape și-a pierdut cunoștința. A încercat să-i ia tigaia din mâini, dar Valia s-a răsucit și l-a lovit în cap. A fugit, s-a ascuns în curte, s-a asigurat că bărbatul era încă viu și a sunat-o pe prietena ei, care locuia singură. A mers la ea.
Câteva luni a locuit cu prietena ei, care i-a fost un adevărat sprijin. Apoi Valia și-a găsit un loc de muncă ca ospătăriță și a închiriat o garsonieră. Desigur, cea mai mare parte a salariului mergea pe chirie, dar Valia nu cerea mai mult. Mânca puțin, purta hainele mamei… ce altceva să-și dorească?
Într-o zi, un bătrân a intrat în cafenea. Era evident că nu se simțea bine. S-a așezat pe un scaun, iar paznicii s-au apropiat să-l alunge, ca să nu sperie clienții.
– Nu vedeți că îi este rău? – i-a oprit Valia.
Fata a chemat ambulanța și, cum bătrânul nu avea rude, a mers cu el la spital. Omul avea nevoie urgentă de o operație pe cord; altfel, mai avea doar câteva ore de trăit. Atunci Valia și-a vândut toate bijuteriile moștenite de la mama ei. Suma adunată nu era mare, dar din buzunarul bătrânului a căzut un pachet cu bucăți de aur.
Operația a fost un succes. Când s-a trezit, bătrânul i-a povestit că aurul i-l aducea fiul său de la muncă. Dar fiul a murit, iar bătrânul păstra acele bucăți ca amintire.
Așa a găsit Valia o familie. A început să aibă grijă de bătrân ca de propriul bunic, iar acesta o ajuta cum putea. În fața Văliei se deschidea un viitor fericit și luminos, după nenumăratele încercări prin care trecuse, datorită inimii ei curate și bune.
